INTERVIU: Guillaume Veta, despre rolul preparatorului fizic în viața unei echipe

0
2483

A trecut pe la fotbal, rugby și baschet până să ajungă la echipa de handbal masculin a liderului Ligii Zimbrilor, CSA Steaua București, în vara lui 2017. Preparatorul fizic francez Guillaume Veta, ajuns în România la începutul sezonului, prima sa experiență peste hotare, ne vorbește în cadrul unui interviu despre rolul său în cadrul echipei, dar și multe alte lucruri importante și absolut necesare.

-Ai lucrat în fotbal, baschet și rugby, a fost greu să te adaptezi la cerințele handbalului?
-Nu. Am lucrat întâi în fotbal și rugby, apoi am trecut la baschet și acea schimbare a fost mare. Terenul este mai mare, sunt mai mulți jucători decât în sporturile de sală, sunt mai multe diferențe. Dar vin din baschet, iar baschetul și handbalul sunt asemănătoare. Când am știut că voi veni să lucrez la o echipă de handbal, am început să analizez acest sport. Am văzut multe meciuri ale echipelor importante și am urmărit jucătorii mari pentru a vedea ce calități sunt necesare în acest sport. Am văzut 20 de meciuri de la mijlocul lui iunie până pe 10 iulie, când am venit în România. Am văzut și toate meciurile din Campionatul European, m-am documentat în permanență și încă o fac. Sunt diferențe însă între Franța și România, dar este normal. Nu e o problemă, trebuie să mă adaptez. Nu pot să vin și să spun «lucrăm ca în Franța!» aici, în România. A trebuit să mă adaptez la tot ce este în jurul meu.

-Cum a venit propunerea de a lucra în România?
-Am ceva conexiuni cu România, dar nu m-am așteptat niciodată să am o ofertă de la o echipă de handbal din România. Am discutat cu domnul Stângă și am primit propunerea de colaborare. Am fost foarte încântat, e prima oară când lucrez în afara țării mele și am zis că trebuie să accept această propunere.

-Care este de fapt rolul tău în echipă?
-Sunt foarte multe lucruri de făcut. În primul rând, trebuie să faci diferența dintre presezon și sezon. În presezon, 75% din treabă este să pregătire fizică, trebuie să pregătești jucătorii pentru campionat și pentru a juca un handbal bun. Apoi, după ce sezonul începe lucrezi mai mult la recuperarea lor, lucrezi mai mult pentru individualizare. De asemenea, lucrezi cu cei accidentați separat, în paralel cu ce faci cu echipa.

-Cum decurge pregătirea în presezon?
-Trebuie să dezvolți toate calitățile de care jucătorii au nevoie pentru a juca handbal. Este un sport exploziv, trebuie să sari, să alergi repede, să te lupți în apărare, să exploatezi spațiile libere în atac, deci trebuie ca jucătorii să fie pregătiți din toate punctele de vedere când vor începe campionatul. Dar, trebuie ca jucătorii să aibă și rezistență fizică, e foarte important ca ei să repete acțiunile explozive fără să obosească.

-Preferi antrenamentele de afară sau cele din sală?
-Îmi plac ambele tipuri. Sunt lucruri pe care le faci afară și pe care nu le poți face în timpul unui sezon, pentru că în trebuie să lucrezi pe terenul de handbal. Sunt părți diferite, ai pregătirea generală, pe care o faci afară, și pregătirea specifică, pe care o faci doar în sală.

-Cât de importantă este refacerea pentru un jucător?
-E poate cea mai importantă. Sunt multe jocuri, pot fi meciuri din trei în trei zile, astfel că jucătorii trebuie să se recupereze în acest timp. În cazul în care nu te recuperezi corect, riscul de a te accidenta crește, mai ales că aici este un campionat lung, cu meciuri foarte grele.

-Ești tu cel care decide programul antrenamentelor?
-În cantonamente, da, pentru că așa cum am zis, o mare parte din antrenamente sunt fizice. În timpul sezonului colaborez cu antrenorii, discutăm pentru a face programul, pentru că fiecare dintre noi are ceva de făcut. Suntem ca o echipă în mijlocul echipei.

-Cât de greu este să gestionezi un grup de 20 de jucători?
-E greu prin prisma faptului că sunt diferiți. Nu joacă aceleași posturi, nu sunt la fel de dezvoltați, trebuie să faci diferența între unul de 20 de ani și unul de 35 de ani. Așa că trebuie de fiecare dată să te adaptezi și chiar dacă lucrezi cu un grup, trebuie să lucrezi și individual.

-Este important pentru tine să stai zi de zi cu echipa?
-E foarte important să fii alături de echipă. Pot face o treabă mai bună dacă sunt acolo zi de zi decât dacă aș merge o singură dată pe săptămână sau doar în presezon. Iar treaba mea nu este doar să pregătesc fizic echipa, ci este și o parte psihologică pe care nu poți să o faci dacă nu ești lângă echipă. E mai bine pentru echipă să aibă alături un preparator fizic, acesta simte când cineva are nevoie să lucreze în plus și merge cu el în sala de forță, de exemplu. Sau poate un jucător a jucat mai mult decât altul și are nevoie de un program mai lung de refacere. Sunt chestii pe care le vezi doar fiind acolo, zi de zi.

-Simți când un jucător e obosit?
-Da. Simți că nu se antrenează la intensitatea pe care o vrei tu, dar din nou, trebuie să te adaptezi. Câteodată e frustrant că băieții nu se antrenează așa cum vrei. Acesta e un alt avantaj să te afli zi de zi la echipă. Cunosc toți jucătorii, știu când unul dintre ei se simte foarte bine fizic și când unul se simte obosit. Iar atunci când văd un jucător obosit, prefer să discut cu el, să văd ce problemă are, care poate fi de orice natură. La cluburile mari e foarte ușor să vezi când un jucător e obosit, se folosesc de tehnologie, însă aici în România nu dispunem de ea.

-De ce fetele sunt predispuse la mai multe accidentări decât băieții?
-Sunt diferențe în fiziologie și anatomie. De exemplu, de fiecare dată auzim la fete despre accidentări la genunchi, în special probleme la nivelul ligamentelor încrucișate. Fetele au bazinul mai mare, ceea ce face ca picioarele lor, de multe ori, să aibă forma unui X. În aceste condiții, la fete presiunea e mai mare pe genunchi. Ca preparator fizic, trebuie să te gândești la asta și trebuie să le pregătești și să le protejezi genunchii. Ai multe exerciții prin care poți preveni aceste accidentări. În general trebuie să lucrezi la prevenirea accidentărilor, sunt multe variante prin care poți face asta, e o parte esențială în viața unui preparator fizic. În Franța, în primul rând, te învață să analizezi sportul în care te afli și sportivul și să faci un program de pregătire.

-Cât de important este stretchingul?
-Stretchingul este și el foarte important. Pentru mine, sunt trei tipuri diferite de stretching. În funcție de obiectivele pe care le ai, se va determina și ce tip de stretching vei folosi. De exemplu, înainte de antrenament, pentru încălzire, poți folosi câteva scurte exerciții active și dinamice pentru a pregăti mușchii pentru ceea ce urmează. La final de antrenament, vei face câteva exerciții pasive de stretching pentru a relaxa mușchii și pentru a începe procesul de refacere. În afara antrenamentului, în ziua liberă de exemplu, poți face exerciții lungi și pasive de stretching. Această tehnică va mări lungimea mușchilor, ajută la mobilitatea articulațiilor și toate acestea sunt foarte importante în prevenirea accidentărilor. Sigur, sunt multe alte tehnici, acesta e doar un exemplu pentru a vedea cât de important este stretchingul într-un antrenament.

-Ai găsit în România ceea ce așteptai să găsești?
-După ce am discutat cu domnul Stângă, am început să mă interesez. Am avut prieteni care au fost în România, am știut la ce să mă aștept când voi ajunge în București. Am avut nevoie de ceva timp să mă adaptez, dar pot să spun că îmi place aici.

NO COMMENTS

LEAVE A REPLY