„La preluare, totul ţine de concentrare, trebuie să ai puţin feeling, să anticipezi orice mişcare a adversarului”, spune liberoul Ştiinţei Bacău şi al echipe naţionale

O tânără voleibalistă spunea, înr-un interviu apărut la noi, că  „nimic nu este întâmplător în viaţă”. Se felicita, astfel, pentru inspiraţia de a fi ales o anumită echipă, la care joacă de un an şi care i se potriveşte din toate punctele de vedere. Citind şi recitind răspunsurile Nicoletei Manu (32 de ani), liberoul Ştiinţei Bacău, m-am întrebat dacă şi în cazul ei este vorba despre un curs predestinat al vieţii voleibalistice. Ştiinţa este unica sa echipă din carieră, iar această durează, la nivel de seniori, de vreo 13 ani.

Până şi postul de libero pare să fi fost făcut pentru Nicoleta. A fost introdus cu puţin înainte ca ea să facă pasul în voleiul mare, la Bacău. Acum, după 13 ani de experienţă la Ştiinţa şi echipa naţională, jucătoarea băcăuană constată că nimic altceva nu i s-ar fi potrivit.

Mai multe însă despre meseria de libero, ataşament, recunoştinţă, muncă, durere şi succes în interviul care urmează, cu cel mai bun libero al Campionatului European din 2003.

- Nicoleta, vreau să începem discuţia de la ataşamentul faţă de Ştiinţa. Cum v-aţi întâlnit, tu şi echipa, acum cât timp? De ce ai preferat mereu Bacăul, deşi ai avut şi alternative?

- La Bacău m-a adus fosta mea antrenoare de la junioare. Era în 1999, iar de atunci nu am părăsit această echipă. Un motiv este că aici mi s-a dat încredere şi vreau să-i mulţumesc domnului profesor Grapă pentru că mi-a oferit şansa de a juca pentru Bacău. Ştiinţa este echipa care a avut mereu obiective mari. Joacă an de an în cupele europene şi se bate pentru câştigarea campionatului.

- Cum ai ajuns să joci libero?

- Aveam apărare bună şi preluare şi am decis să încerc să joc ca libero. Abia fusese introdus. Nici nu aveam înălţimea necesară pentru postul de secund sau fals, iar ca ridicător nu se punea problema. Nu eram prea talentată la pase, nici acum nu sunt când vine vorba să dau pase de sus.

- Nu ţi-ai dorit niciodată totuşi să fi jucat pe alt post, nu te deranjează că munca voastră, a celor numai din linia a doua, este evidenţiată cel mai puţin?

- Sincer, pe mine nu mă deranjează că presa nu ma evidenţiază, m-am obişnuit de atâţia ani, important este ca eu să-mi fac treaba cât mai bine şi cine este cunoscător de volei ştie cât de important este postul meu în echipă şi îmi apreciază ca atare munca.

- Ce este cel mai dificil pe acest post? Ce calităţi trebuie să aibă un voleibalist pentru a fi un bun libero?

- Cel mai dificil element la postul de libero este preluarea din servici, la acest capitol mai toate echipele suferă, iar fără o preluare bună, nu poţi juca un volei modern. La preluare, totul ţine de concentrare, trebuie să ai puţin feeling, să anticipezi orice mişcare a adversarului. Pentru a juca pe acest post, trebuie să-ţi mai placă să faci plonjoane. Şi nu-i chiar aşa de plăcut să stai numai pe jos.

- Care a fost cel mai important moment din cariera Nicoletei Manu, dar cel mai frumos?

- Cel mai important moment din carieră a fost când m-au convocat la echipa naţională, în anul 2002.  În acel an am participat la primul meu turneu final, la Campionatul Mondial. Cel mai frumos moment a fost în 2003, la Ankara, unde am fost desemnată cel mai bun libero al Campionatului European.

- Ce îţi doreşti de la acest sezon?

- În acest sezon, îmi doresc foarte mult să reuşim eventul.

- Mult noroc şi spor la treabă!

- Mulţumesc, numai bine şi vouă!